Într-un moment de relaxare îmi veni așa un gând și-o pensulă și stăturăm olecuță de vorbă.

DSCN2366

Între dincolo și … dincoace se află fereastra.
Dacă nu poți păși dincolo … măcar privești.
Nu-l plâng pe cel a cărui suflet e pe moment în întuneric dar are o fereastră spre răsărit.
Mă gândesc la cel a cărui interior chiar dacă e alb îi lipsește fereastra.
Pe el îi plâng.
Unii au șansa de-a deschide fereastra pe când alții trebuie să spargă zidul sufletului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s