SUNT CELEBRU SCOATE –MĂ DE AICI. (povești de după cârje)
În urma asocierii mele cu un grup infracțional constituit din una bucată scară aluminiu, 5 bucăți de metru/înălțime, schelă nemologată și un cont baban de iresponsabilitate, am fost arestat preventiv pentru 7 zile la spitalul de maximă siguranță Arad. Nu s-a ținut cont de imunitatea mea la impact cu solul, așa că cele două membre mi-au fost încătușate, unul în gips, al doilea în fașă. Am fost încarcerat împreună cu alți infractori de renume care și-au permis să testeze grosimea gheții sau a parchetului laminat.
În așteptarea sentinței am lăcrimat la ”acurile” de diferite grosimi și forme care mi-au ciuruit ba dosul, ba pătrățelul de pe burtă, ba piciorul. În speranța unei eliberări m-am dat cu tămie iodată pe zona afectată, am numărat pastilele de pe șireagul de mătănii care-mi aduceau alinare și am zâmbit frumos gardienilor în halate albe.
La sfatul colegilor de celulă, pentru înjumătățirea sentinței, am denunțat tot ce am putut. Soția a fost de vină că nu m-a supravegheat, labradorul și beagălul s-au asociat prin pendularea cozii(lor) astfel că mi-a scăzut atenția distributivă. Am turnat forța gravitațională și grupul infracțional mascat sub formula F = Km1xm2/r2.
Am dat în gât horoscopul care nu mi-a aranjat planetele să nu intre în ”junghi”.
Cu sufletul la gură și tija-n picior am primit sentința: arest la domiciliu, obligația de a raporta zilnic nevestei, interdicție de a ieși fizic în spațiu public și de a conduce orice vehicol; și totul cu suspendare, suspendarea piciorului, că asta, bată-l vina, a hotărât să fraudeze legea gravitației.
Cu o durere, pe fond, sâcâitoare în membru, cu un orgoliu blond rănit, am început să număr zilele până când mă voi întâlni cu Sir Isaac Newton (cu povestea lui) să-i confirm că … e ”beton” descoperirea lui.
dincolo... 