Cain, unde este fratele tău?

004-cain-omoara-pe-fratele-sau-abel

sursa foto: lumea virtuală

”Domnul a zis lui Cain: Unde este fratele tău? El a răspuns: Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?Geneza 4.9

Nu dormise toată noaptea. De fapt, de câteva luni bune îngerii nopții îl chinuiau cumplit. Cu greu se așternu liniștea dincolo de pleoape. Doar pentru câteva momente. Pentru că, în depărtare, clopotul dimineții lăsă sunetul unei noi zile să bată drestrămându-i iluzia de somn. Aidoma unei fantome obligată să doarmă în miez de noapte Cain deschise fereastra sperând ca răcoarea dimineții să-i curme suferința. Cu ochii încercănați, cu respirația ce mirosea a suferință, părul zburlit, nu de vânt ci de gânduri culese dintr-o lume neagră, Cain păși în noua zi.
Sus, ascus după-un nor, soarele-și toaleta buna dispoziție, ca apoi zâmbind să-și reia conversația cu fluturele zglobiu, discuție ce fusese întreruptă de noaptea umedă. Îl salută pe Cain cu-n surâs. Acesta nici nu-l zări, era prea preocupat de gânduri negre de răzbunare. Soare-l lăsă în pace deși ar fi vrut să-l ia la palme trezindu-l din starea de amorțeală. Dar se obișnuise cu el. Așa că urcase pe deal să-l privească pe Abel, fratele mai mic al lui Cain, cum alerga după mieii zurlii punându-le rotocoale de scăieți în jurul gâtului. Doar oile-și savurau cu vădită plăcere micul dejun privind cu indulgență către inocența tânărului cioban.

Cain își pregăti căruța pentru a merge să adune de pe câmp primii snopi de grâu. Ajuns la marginea ogorului dezlegă caii și îi puse la umbră, apoi, îndreptându-și spatele, privii, cu pumnii încleștați, către câmpiile colorate-n verde, galben și auriu.
– ”Doamne, de ce?” , strigă.
– ”Privește, Doamne, câmpurile, uite acolo, totul e verde, nu e nici un pic de buruiană.
Totul e perfect. Aliniat.”
– ”De ce, Doamne, jertfa mea te-a deranjat? Ți-am adus primele roade din munca mea, sudoarea mea.”
– ”De ce te-ai bucurat de jertfa lui Abel și pe a mea ai respins-o?”

Nici un răspuns. Doar foșnetul lanului auriu ce-și legăna bogăția încercă să-i aline mâhnirea.
Brusc soarele puse degetul pe gura fluturelui oprindu-i trăncăneala.

– ”Cain, ce te frământă?” Îl întrebă însuși Dumnezeu.
– ” De ce-ți este negru gândul?”
– ” Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău… te expui, pășești dincolo… în lumea neagră.

Cain nu îndrăzni să spună nimic. Era hotărât. A decis. A ales să treacă dincolo. L-a ucis pe Abel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s