Gânduri aiurea.
Zgribulite-ntr-o zi
cu stropi de ploaie.
Am încercat să le-adun
ca apoi
… să povestim de noi, de ei, de ea.
De vara ce-a apus.
Și asta în zi de toamnă trecută.
Le-am rugat.
Am strigat.
M-am încruntat.
Le-am amenințat.
Nici o șansă .
Jucau mâța ascunsa
cu picurii de ploaie.
Am întins mâna să le prind.
Căușul palmelor a devenit capcană,
se zbăteau dând să scape.
Deodată se făcu liniște.
Încet am desfăcut pumnul.
Acolo, mărginite de linia vieții
lacrimile cerului și gândurile,
în zbaterea lor,
deveniseră … culori
Tăcere
Câteva nuanțe de albastru și roșu
Se preling printre degete.
Am dat buzna-n casă
Căutând pânza fixată pe șevalet
Și cu grijă am întins albastrul și roșul .
Am fugit afară, am întins mâna…
Mai aveam nevoie de alb, de verde, de gri, de galben,
de puțin negru…
Ploaia s-a oprit.
Tabloul e gata.
Gândurile?
… sunt pictate!
(meo)
dincolo... 