Doamne …
A venit vremea, acea vreme … în care întreaga-mi ființă dorește să hiberneze… să se izoleze …
Obositu-mi-au ochii … ce trebuie să poarte povara culorilor stridente.
Iar urechile-mi țiuie a hrușciene sugrumate. Și vrăbiuțele poartă dopuri în urechi … ”cârtind” … și ele-ar fi vrut să plece-n țările calde.
Moșii, din neamul Crăciunilor, hohoiesc de pe-unde apucă, agățați pe-o balustradă, gata să cadă, pe-un stâlp sau străjuind amenințător intrarea-n magazin.
Au ieșit oamenii cu mașina la alimentara de vis-a vis. Cauciuc lângă cauciuc … rezervor lângă rezervor.
La mallul din colț, cel din dreapta … la cel din stânga și cel din față nu mai este loc în parcare, … la casa nr 34 cineva mi-a dat voie să trec în față pentru că nu aveam cărucior ci doar o pungă cu lămâi. Fericit că am înaintat și că nu trebuie să stau mai mult de douăzecișitrei de minute … mă-ntreb unde am parcat mașina.
Acasă … draperiile, perdelele, covoarele, cutiile, sertarele, gresia, faianța, vasele … pereții, tot ce cuprinde cuvântul casă … au suferit ”îmbălsămări de sărbătoare” (… )
La biserică … zăbovesc la intrare pentru a-mi ridica colțurile buzelor a zâmbet. Aici … globuri, betea și zurgălăi de zgomot. Gânduri … divine?
Doamne, mai sunt câteva zile până începe calvarul Crăciunului. Dă-mi răbdare să fiu tolerant pe șosea, în familie, la rând. Dă-mi putere să supraviețuiesc … acestei anomalii de final de an. Păzește-mi Tu sufletul obosit și friguit. Chiar dacă nu am găsit loc la Han … mulțumesc că sufletul meu te-antâlnit la iesle.
dincolo... 