Ce faci când întâlnești un … prost? (1)

ION CREANGĂ

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: „Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!”

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.
Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă… duc în lumea toată! Şi de-oiu găsi mai proşti decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.

Zilele astea mi-a fost dat să fiu abordat de un prost. Era o combinație perfectă între fudulie, gelozie, ignoranță și stupiditate. Știu… îmi veți spune că nu e creștinește să îl faci pe om prost. (cunosc textul biblic la care vă gândiți.) Dar sugerati-mi, vă rog, un alt termen care să cuprindă combinația de care vorbeam. 

Prostii am făcut toți în viață, am săvârșit lucruri care ne-au plasat de multe ori pe terenul prostiei. Nu vorbesc aici despre acele ”ieșirile din decor” (sporadice, urmate de reveniri, de vindecări) , catalogate de alții prostii copilaresti..

Subiectul adus în discuție creionează o ”chestie” patologică.

După întâlnirea avută cu prostul… dau față-nfață cu Ion Creangă. (după fraza asta încep să cred că prostia se ia).

Acum nu știu dacă individul întâlnit jocă rolul mamei sau al mamei soacre. Contează?  În cazul ăsta „mosternirea”  își spune cuvântul.

Deci … ce faci când viața glumește cu tine și-ți plasează-n față îndivizi suferinzi de o boală numită ”prostie”.

Ar fi ciudat (chiar ai da dovadă de prostie) să mergi la doctor și să-i pretinzi să-ți dea o rețetă gratuită pentru prostie. Prostia e greu de detectat. Ea merge dincolo de lipsa inteligenței și a bunului simț, ea lasă în urmă mediocritatea.  Este un cumul de trăsături (îndrăznesc să spun … chiar ereditare). De aceea e foarte greu să depistezi prostul. El poate fi inteligent și arătos, caracteristici care venite pe un fond labil (ereditar) îl ”afundă” și mai mult. Proștii inteligenți caută să-și ascundă manifestările, de aici parșivia bolii. Dar … în timp ”păsărica zboară” … Ei … proștii inteligenți au darul de a deturna privirile de la ei spre proștii (ne)inteligenți. Ei îi simt, mirosul de sub coadă e identic.

Subiectul în discuție este trecut la secțiunea ”fără finalizare” tocmai pentru că prostia este ”infinită” conform unei scăpări a lui Einstein. Iată o glumă sugestivă: ”Un cioban ajunge cu intarziere la impartirea darurilor lumii. Dumnezeu il intreaba: ce vrei dintre frumusete si prostie? Ciobanul raspunde: Doamne, frumusetea e trecatoare.”

Prostul e complicat, e fudul tocmai pentru că nu are acel echilibru, acea substanță ce-i conferă statutul de om normal. Prostul e suspicios, o trăsătură ce-i hrănește gelozia. El nu joacă cinstit, nu are nici un resort care să-l motiveze spre onestitate. El se … idolatrizează. Caută să dovedească că este cel mai bun indiferent de ce aruncă-n luptă. Toată munca lui se focalizează în idolatrizarea propriei persoane.

În timp prostia devine tiranie. Prostul își bate nevastă, terorizează copiii, la locul de muncă descentrează complet echilibrul. Când pe posturile de conducere candidează individul prost e bine ca firma să intre în insolvență (oricum o bagă prostul). Când omul prost cochetează și cu domeniul spiritual … lucrurile ”nu-s a bune ”

Are prostul vreun regret, vreo tristețe?  … el știe că prostia nu-i o calitate! (va urma)

10 gânduri despre &8222;Ce faci când întâlnești un … prost? (1)&8221;

  1. . zice:

    Prostul nu se idolatrizeaza. Aceasta aparenta idolatrie centrata pe propria persoana e o reactie naturala de autoconservare. El, suferind de o anumita insuficienta intelectuala sa spunem asa, se simte atacat de orice forma de inteligenta ce o depaseste pe a sa. E o negare a conditiei pana la urma, tradusa intr-o falsa grandomanie si opulenta. Pana la urma aceasta atitudine se naste din presiunea societatii din care face parte. Deci n-am putea invinui societatea si disculpa individul? Si noi ca parte a societatii nu putem fi la fel invinuiti?

    • romeo hajdatan zice:

      Prostul … individul cu un anumit retard intelectual (poate e prea mult spus retard) care lipsurile ii sunt datorate neimplicarii societatii, a familiei… prietenilor, da in cazul asta suntem culpabili in egala masura. Pe un astfel de individ nu l-as numi prost … si nu intra in categoria celor despre care am vrut sa discut. Ma gandesc aici la personajul Martin Eden al lui J.London … Ambitia l-a schimbat, a devenit un autodidact … a recuperat lipsurile multiplicate de societatea in care traia. Nu vreau sa vorbesc de finalul povestii lui. O astfel de prostie (incultura) poate fi prevenita…

      Ce faci cu prostul inteligent (expresie discutabila) cel pentru care grandomania este autentica, a devenit stil de viata. Poatel-am incadrat eu gresit … nu intra la categoria prosti.

      • . zice:

        Categoria asta e destul de incapatoare incat sa-i cuprinda pe cei multi. Dar ce ar insemna in cazul asta „autentic”? Nu sta in spatele fiecarei atitudini un factor care a determinat respectiva atitudine? Aici poate ar trebui sa intram in psihologia individului pentru a afla factorul de provenienta. Dar poate ar trebui sa explic viziunea mea despre om, prost sau nu, si societate. Cred ca omul este un rezultat al factorilor contextuali care au actionat asupra lui. Inseamna ca prostul este doar rezultatul unui sir de evenimente nefaste care l-au format. Acelasi om, in alt context, alta societate, ar fi putut fi al om. Prostul putea sa nu fie prost. El si-a extras „valorile” din societatea din care face parte si si-a oferit recunoasterea pe care de fapt o cauta dar nu o gaseste la altii. Si uite prostul inteligent. Dar poate nu asta e imaginea despre care vorbesti de prost inteligent. Poate e doar varianta mea.

  2. . zice:

    Ce ar insemna in cazul asta „autentica”? Orice reactie e determinata de ceva (actiune-reactiune). Ideea mea despre individ este ca e rezultatul factorilor contextuali care au actionat de-a lungul timpului asupra lui. Deci variatiile intre indivizi exista din cauza factorilor care au actionat diferit sau chiar a factorilor diferiti. Contextul, societatea a format orice individ, deci si prostul. Dar poate nu despre aceasta imagina a prostului vorbesti. poate asta e imaginea pe care o am eu.

    • romeo hajdatan zice:

      E adevarat … individul este un produs al societatii … sustin adevarul acesta pana intr-un punct. Insa … daca este DOAR un produs al contextului… individul nu mai are nici o responsabilitate… de aici pana la conceptul de fatalitate nu mai e mult. Pana unde merge societatea in formarea mea… si de unde intervine responsabilitatea individului?
      Intre stimuli (factorii determinanti) si reactie (produsul) exista un spatiu… Reactia mea nu este determinata de stimul … ci de ceea ce exista in acel spatiu. Ex. stimul: in trafic unul imi arata degetul. Reactie posibila 1: il injur si eu (asa m-a format societatea) sau reactie posibila 2: ii zambesc.
      Cred ca prostia apare acolo unde acest spatiu dintre stimul si reactie dispare. (care sunt factorii care anuleaza acest spatiu?… nu stiu) Individul este si un produs al societatii dar e si un rezultat al alegerilor individuale(da, si aici pot sa-mi dau cu stangu’ in dreptu’ si sa afirm ca si alegerile personale sunt influentate de societate, de ceea ce a „turnat” ea de-alungul timpului in mintea individului). A spune ca doar societatea e de vina … anuleaza vinovatia personala a individului si responsabilitatea acestuia. Multimea nu individul, societatea nu eu.
      Am iesit din subiect. Poate, ca o varianta de mijloc, as vorbi despre o imagine a prostului, o imagine formata de societate (prostul ca si neculturalizat … ne educat … nu a avut sansa sa mearga la scoala) un astfel de individ nu l-as numi prost (in societatea romaneasca prostul este cel care nu cunoaste, nu stie…) … si o imagine a prostului care devine constient de influenta societatii (negativa … influenta poate sa fie si pozitiva pentru formarea individului) … si nu face nimic. Acest tip de prost, desi devine constient de sine, de starea lui el decide sa ramana asa. Poate aici as face diferenta intre prostia acuta si cea cronica.
      … sper ca am fost coerent … ca m-am prostit si eu. Un weekend linistit

    • romeo hajdatan zice:

      Reproducerea in masa a prostiei … apare in urma „cedarii” … oamenilor intelepti (prin intelept inteleg care-si asuma responsabilitatea de a face ceva cu viata lui …)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s